În urmă cu 40 de ani, ziua de 8 martie pica într-o joi. Vremea era „în general umedă cu cerul mai mult acoperit”. Vremurile erau la fel: umede și pline de acoperiți. Vântul își făcea de cap pe ogoarele inundate ale patriei dar și prin magazine, unde găseai din abundență borcane cu murături, ghiveci și creveți vietnamezi. Ziua Femeii era sărbătorită „într-o atmosferă de puternică angajare revoluționară, patriotică” desfășurată „sub semnul vibrantelor mărturii ale mîndriei patriotice, admirației și recunoștinței profunde pe care întregul popor le nutrește față de dumneavoastră, mult stimate tovarășe secretar general al partidului”. Adică față de Ceaușescu, Întâiul Bărbat al Țării. A doua pe lista urărilor, cu voia dumneavoastră, era Elena, Întâia Femeie a Țării, „savant de reputație mondială”. Cum se distrau românii de rând? Cu „stimulente puternice” (în agricultură), „Imperiul contraatacă”, spectacole artistice și sex tovărășesc desfășurat sub atenta îndrumare a organelor de partid și stat.